Un medic american, Larry Dossey, a creat sintagma “boala timpului’ pentru a descrie credinta obsesiva ca “timpul zboara, ca nu e destul si ca trebuie sa pedalezi mereu mai repede ca sa nu ramai in urma”. In zilele noastre toti au “boala timpului”, “pe viteza inainte”.

Mi s-a intamplat ca seara la culcare sa ma aflu in mijlocul unei lupte cu fii mei. Ce poveste citim si cat sa dureze. Ei aleg povestile stufoase , isi iau timp sa admire pozele si sa le comenteze, iar eu ma gasesc calculand in gand pagini si minute. Incerc sa scurtez povestea, sau aleg din start o varianta mai scurta. Ne certam :” E prea scurta”,”citesti prea repede!”

Diverse edituri vin in ajutor scotand variante scurtate ale povestilor. Abia cand citesti efectiv, realizezi ca, parca ai sarit o pagina, actiunea nu mai are timp sa fie banuita.

Abia cand obosesc imi dau seama:”Am innebunit?”

Sunt in secolul vitezei, multiplele canale cu desene animate te indeamna sa iti abandonezi copilul in fata televizorului, jocurile pe calculator escaladeaza realitatea, iar colegii de scoala sau gradinita ii incurajeaza sa le joace. Mai putin timp de calitate deci, mai putina activitate care solicita implicare , alaturi de proprii copii.

Si toate astea deoarece, asa cum spunea tot un american acum ceva timp in urma: “Ne mutam dintr-o lume in care cel mare il mananca pe cel mic, intr-o lume in care cel rapid il mananca pe cel lent.”